Purtatul bebelusului: 2-6 luni

E perioada cea mai dificila dupa parerea mea. Cel putin asa a fost la ambii copii ai mei. Alex nu mai voia in wrap, slingul nu il stiam regla usor, in SSC inca nu puteam sa-l pun. La ambii copii am prins in perioada asta maximul grevelor de supt si maximul plansului de colici sau de extenuare si ultra-stimulare. As putea s-o numesc "greva babywearingului" :)).

Stiti vorba aceea “fa ce zice popa, nu ce face popa”, da? Zic de la bun inceput ca din cate am citit si am vazut, mijlocul ideal de purtare pentru 2-6 luni este slingul cu inele. Ii sustine gatul daca mai trebuie, daca nu, doar spatele, nu il incorseteaza ca wrapul (ai mei de pe la 2 luni au vrut libertate), se scoate usor bebelusul daca vrea, se alapteaza usor. Daca ati intrat doar pentru un sfat, nu are rost sa cititi mai departe :)).

Dar bebeloiul meu care la 2 luni inca accepta sa pun pe el un port-bebe dupa ce adormea, dupa vreo saptamana in care a acceptat doar slingul nu a mai vrut nimic. Deci chiar daca ar fi fost indicat sa nu scriu despre babywearingul “extrem” si neregulamentar pe care l-am practicat in aceste luni, totusi scriu. Eu sunt la al doilea copil si sunt mai relaxata, dar poate cu postarea aceasta ajut o mama incepatoare sa nu fie disperata daca bebelusul ei nu e din carti. Nici din cartile vechi care spun ca bebelusul trebuie sa stea toata ziua in patut, si nici din cele care spun ca el ar trebui sa se simta in al noualea cer in wrap. Uite ca sunt care vor toata ziua doar in brate, fie ca dorm, fie ca sunt treji.

Majoritatea bebelusilor au in perioada asta greva suptului, asa ca dintr-o data nu mai sug asa usor, oriunde, oricum. Nu, vor in locuri cunoscute doar, vor in anumite pozitii, vor doar plimbati si leganati. La David greva suptului nu e asa dificila ca la Alex, dar tot a venit el cu mofturile lui proprii :D. Dupa ce inainte spuneam ca vrea sa suga doar la orizontala, de trebuia sa-l scot din wrap, dintr-o data a vrut doar la verticala. Ba in plus, dupa 2-3 miscari de maxilar voia sus pe umar. Apoi iar jos la tzitzi. Apoi iar repede sus pe umar. Asta in plimbare. Asa ca am introdus marsupiul SSC (Boba si Ergo) mai repede decat credeam. 

 (primele minute in Boba au fost insotite de multe zambete, si urmate repede de un somn lin)

Ce-i drept ca Boba 2G a mea merge de la 7 kg si David le depasise, dar inca nu isi tinea singur spatele. Dar statea in ssc doar cat sugea, il tineam jos pe talie, cu bretelele largite. Cum voia des jos-sus-jos, lasam asa ssc-ul si doar il ridicam pe el pe umar. Uneori si asa imi era greu si ii sprijineam coapsele de marginea de sus a spatarului marsupiului. Nu faceti ca mine :D, dar astea au fost ultimele solutii inainte sa-mi arda muschii umerilor si bratelor :))). Si mai am amintiri cu sling ce ii tinea doar fundul, cu Ergo cu o bretea coborata, ce ii tinea un sfert din greutate, ... orice metoda prin care luam un pic de greutate de pe bratele mele, la un bebelus ce nu voia sa fie purtat in carrieri, ci doar in brate, era binevenita.

Dar a venit perioada intre 4 si 5 luni in care nu am mai folosit NIMIC. Doar bratele erau bune. Si desigur, trebuia plimbat mereu, altfel se plictisea, suptul se desfasura doar tot asa plimbat (a revenit la suptul semi-inclinat, se ineca la verticala). Incercam din cand in cand sa ma folosesc de sling si ssc sa-i mai sprijin un picior, ceva :)) si dintr-o data simteam o mare usurare, cat rabda bucata de material ce il sprijinea putin sub coapsa. Peste spate nu voia nimic.

Partea buna (exista mereu una!) a fost ca de la dormitul doar plimbat am ajuns sa pot sta jos dupa ce adoarme. Am zis dormitul nu Adormitul, adica pe tot parcursul somnului lui trebuia sa stau in picioare. Invitatii de la Botez pot confirma ca nu am stat pe scaun nicio secunda. Pentru ca in acea perioada nu aveam voie sa stau jos toata ziua, nici cand era treaz si nici cand dormea. De dimineata de la 7 pana noaptea la 1. Dar de ce sa stai jos la petrecerea de Botez cand poti dansa continuu? :)))) Doamna ospatarita a fost foarte simpatica, mi-a adus supa de legume in ceasca, s-o pot bea usor in picioare, peste capul puiului :)).

Dupa 5 luni a inceput foarte treptat sa accepte slingul si SSC-ul. Of, Doamne, am adus ode in gand tuturor celor care au creat sau au descoperit minunatiile astea care imi faceau dintr-o data viata usoara si mainile relaxate. Chiar daca puiul are 11.3 kg la  6 luni (si deci de pe la 4 luni si un pic are peste 10 kg), dintr-o data nu-l mai simteam. E o mare diferenta [sa te apleci de zeci de ori pe zi dupa haine sau jucarii de pe jos, sa pui haine la spalat, sa scoti din masina, sa intinzi haine, sa strangi, sa cauti pe rafturile de jos ale frigiderului, sa il urci pe Alex pe wc, sa il dai jos, sa il dezbraci sau sa il imbraci, sa te joci cu Alex, sa aspiri pe jos, ETC.] cu un bebelus pe bratul stang sau cu un bebelus in sling pe sold sau in Boba. MARE diferenta. Te simti dintr-o data ca la spa :)) cand vezi ce usor le poti face toate.

Doar o mama care a trecut prin asta, cu un copil de peste 10 kg, poate intelege diferenta intre a curata un morcov sau o portocala, cu cutitul, cu copilul greu pe antebratul stang, lucrand cu ambele maini, si a le curata cu copilul in marsupiul SSC sau in sling/pouch. Sau intre a aspira cu copilul sustinut cu mana pe soldul stang, si a aspira cu copilul intr-un port-bebe. E revelator. Un mare plus carrier versus brate e ca pruncul maraie mai putin din cauze de tzitzi. Cand e in brate trebuie neaparat sa-ti spuna cumva ca vrea tzitzi. Alex casca gura si ma stampila asa pe umar cand voia. David maraie nervos de ce nu-i citesc gandurile :)). Ei, dar cand era in Ergo si eu dadeam pe razatoare o portocala bio ca sa-i salvez coaja pentru cand as avea nevoie la un desert, s-a servit pur si simplu si a supt bine pana cand eu am razuit toata portocala. Multitasking, mama fericita ca poate rezolva mai multe lucruri, bebelus fericit ca i se indeplinesc nevoile :).

Slingul a inceput sa-l accepte in pozitia pe sold si doar daca e curios si nu-i e somn. Boba o accepta si cand e curios, si cand ii e somn. Cumulat cu faptul ca a inceput sa vrea sa stea si pe jos, doar in fund, am dintr-o data pauze mai lungi la muschii bratelor.  Nu-i place pe spate sau pe burta, inca nu inteleg cum poate sta in fund din moment ce nu a avut ocazia sa exerseze. L-am pus intr-o zi semi-inclinat pe fotoliul puf si s-a ridicat in fund. De atunci doar asa vrea. Mai nou se enerveaza ca nu se poate ridica in picioare de grasut ce e (Alex cam putea deja) si tine sa ne si arate ce frustrat e :D.

Inca o mare minune e acceptarea iesitului afara. Cred ca frigul nu-i placea. Nu voia orice incercam. Asa ca ieseam foarte putin doar in curte, sa pot intra in casa cand, dupa 1-2-3 minute, incepea sa urle. Deodata cu caldura a venit si schimbarea lui in bebelus curios. In aceeasi perioada a inceput sa vrea in casa sa ma misc, sa lucrez, sa ma vada ce fac. Nu mai era ok sa ma plimb doar jucandu-ma cu Alex, trebuia sa aspir, sa asez lucruri la loc, etc. Asa ca aceasta perioada curioasa, combinata cu topirea zapezii, a facut sa putem sta mai mult in curte, sa admiram copaceii si pasarelele. Totul a culminat in 28 aprilie, cand mi-am facut curaj sa ies din curte. Parintii mei aniversasera in 24 aprilie 41 de ani de casatorie si trebuia sa incercam sa mergem cu masina pana in parc la o terasa (nu pe jos, sa nu fugim pe strazi acasa in urlete daca apareau). Altfel ar fi fost primul an in care nu serbam cumva aniversarea. Am mers si a fost bine. Mi-am facut asa un curaj incat acum aproape am uitat ca inainte nu puteam iesi. Cu Alex mergeam si prin ger la plimbari lungi, kilometri multi si ore intregi, inca din primele saptamani. Dar daca David a fost asa sensibil la aerul rece, ne-am izolat. Alex mai iesea cu Relu, inclusiv in afara orasului, dar eu cu David am iesit din curte, pana in 28 aprilie, doar la spital (cand ne-am internat) si la petrecerea de Botez. Eu dau vina pe hormonii de bonding pe care ii simt mai tare la David pentru faptul ca nu am luat-o razna in situatia asta ci pur si simplu l-am savurat asa cum e si am asteptat sa-i treaca fara sa ma frustrez, fara sa-mi creez asteptari desarte.

Sa fac, ca in postarea cu babywearingul la nou-nascuti, niste comparatii.

Slingul bumbacos gros imi place mult mai mult decat cel subtire. Materialul gros e mult mai usor de reglat prin inele si pe copil, in plus cel subtire are umarul impaturit si nu reusesc sa ma acomodez cu stilul asta. Cel gros al meu il puteti vedea aici, seamana materialul cu actualul Iasomie (e out of stock pentru mult timp, poate pentru totdeauna, deci nu imi fac reclama de fapt :)) ). Cel subtire e Mara din denim (tot out of stock).

Am inceput sa folosesc si pouch-ul! Mi se pare ca epoca pouch-ului si a marsupiului SSC e atat de usoara si frumoasa, ma bucur ca a sosit, sunt mijloacele mele de purtare preferate! Desi am cateva pouch-uri, deocamdata pe silueta mea si a lui David imi e bun doar cel marime 4, din sarcina (cel de aici din update-ul de final).

Sa fac si o comparatie intre Ergo clasic, Original, pe care il am si Boba 2G. Atentie, 2G, nu 3G care poate fi folosit si cu bebelusi mici. (Repet, nu recomand nimanui folosirea unui marsupiu SSC inainte de 5 luni, nici a celor care sunt create si pentru nou-nascuti.) Tot in postarea despre carrierii nostri am scris si despre Ergo, si despre Boba. Insa Ergo il folosisem de la 5 luni la 1 an jumate, iar Boba de la 1 an jumate pana aproape la 3 ani. Nu prea am avut ocazia sa le probez deodata la bebe mic. Stiam deja ca la copil mai mare nu-mi place Ergo in primul rand pentru spatarul mic (care il indeparta de mine si imi dadea dureri teribile de coloana), si in al doilea rand pentru ca la purtarea in spate centura imi taia burta dureros. Acum, la bebeloi mai mic si mai gras, purtat doar in fata:

- s-a asezat mai bine in Ergo la inceput. Avea sub 5 luni, nu ar fi fost voie in SSC, avea peste 10 kg. Sezutul Ergo-ului imi pare mai ingust, nu l-am masurat. In Boba nu isi adancea de tot fundul in pliuri, si nu-i ajungeau genunchii in afara marginilor. Asa ca in Ergo l-am purtat intai dintre SSC-uri. Asta inseamna si ca in Ergo destul de repede le atarna picioarele in jos. Nu mai e ok pentru toddleri, asa cum am simtit si eu. Aici am vazut o comparatie faina intre Ergo si un marsupiu special pentru toddleri, Tula. Aceeasi pozitie comoda ca in Tula se obtine in Boba cu ajutorul suporturilor pentru picioruse.

- Boba e mai subtire, spatarul are doar materialul de bumbac dublat. Ergo mai are o captuseala de bumbac subtire si ceva moale intre captuseala si materialul exterior. Asta vine cu un avantaj, faptul ca marginile sunt mai moi pentru picioruse. Dar si cu un dezavantaj, cred ca e mult mai calduros vara. La Alex nu am simtit la trecerea la Boba ca as avea nevoie de acea captuseala la picioruse, semn ca de fapt daca bebelusul e destul de mare incat sa poata sta regulamentar in Boba, cu fundul in locul format de acele pense din sezutul marsupiului, materialul nu trebuie sa apese pe picioruse.

Aici o poza cu sezutul Ergo si piciorul lui David, se vede un pic si captuseala interioara de care am scris mai sus, si pozitia cu fundul jos si picioarele in forma de M:


- Bretelele la Ergo nu au burete de la corpul marsupiului, acesta incepe doar de mai sus. Asta inseamna ca atunci cand vrea David sa se cuibareasca sub ele ca sa adoarma, il taie peste obraz cusatura.

- Spatarul inalt de la Boba 2G nu sustine gatul bebelusilor asa cum o face 3G, nu are elasticul de reglare. DAR exista acolo la spate, si e minunat cand suge puiul, atunci ii sustine capul si nu e musai sa i-l tin eu. La Ergo spatarul ii ajunge pana la omoplati, deci cand suge trebuie sa-i tin capul.

- Centura la Ergo ma enerva la Alex ca se inchide intr-o parte, nu reuseam usor s-o deschid si s-o inchid. In plus, asta facea sa ma taie peste burta la purtarea in spate. Catarama de la Boba e militara, deci se inchide mai greu cu o singura mana, "mama" e mai mare decat la Ergo. Daca imi pun marsupiul la brau in timp ce cu o mana il tin pe David in brate (logic :)) ), pot inchide usor catarama Ergo cu o mana intr-o parte. Partea buna la Boba e ca aceasta catarama militara e foarte sigura. Ergo are si un elastic acolo, in caz ca se desface catarama...

- Aveam impresia ca la purtarea in fata bretelele Bobei se regleaza mai greu cu copilul inauntru, pentru urcarea si coborarea in functie de pofta de mancare. Asta pentru ca si la Ergo, si la Boba, incercam sa fac asta dand mana in spate, fiecare mana pe partea ei. Adica duceam mana dreapta pe la talie in spate la omoplat sa reglez catarama, s-o ridic ca sa se largeasca sau sa trag de curelusa sa o strang. La Ergo acea catarama mica e mai jos, mi se parea mereu mai usor de largit pentru alaptare. Dar dupa atatia ani de folosire a Bobei, abia acum mi-am dat seama cat de usor si repede largesc bretelele ducand mana peste umarul opus la catarama mica de la bretea, pe care o ridic usor ca sa se largeasca de la sine cu ajutorul greutatii copilului. Poate mai sunteti ca si mine careva si va usurez viata cu pontul asta :)). La 3G nu mai exista oricum problema asta. Uitati-va aici la filmul cu alaptarea, exista catarama de jos, chiar de langa corpul marsupiului, se poate regla incredibil de usor. Am crezut ca voi mai creste un copil cu 2G-ul, dar ma tenteaza din ce in ce mai mult 3G-ul, dupa ce zilele trecute am iesit la plimbare fara buzunare la pantaloni, tinand cheile casei in mana. Si ma gandeam ca in 3G le puteam pune ori in unul din cele 3 buzunare, ori prinse in clema de pe umar. In plus, in aceeasi zi cu cheile in mana aveam o plasa cu jucariile pentru nisip ale lui Alex (mergeam la un loc de joaca, pe jos), care imi tot cadea de pe umar pentru ca il tineam pe Alex de mana. A fost prima data cand mi-am dorit clema de umar de la 3G sa stea acolo plasa sa nu mai cada :)). Daca un carrier e foarte util la primul copil, mi se pare indispensabil la al doilea, daca vrei sa te ocupi putin de cel mare.

Asa ca de acum inainte am intrat (sper) intr-o perioada lunga, frumoasa si usoara. Aceea in care imi pot da oricand intalniri in oras cu cineva sau in care in concediu putem sa ne facem orice planuri in functie doar de somnul de amiaza al lui Alex. (Aceea in care in timp ce scanez un document pentru firma il pup pe David a 3-a oara in ultimele 5 minute :)). Happening now :D, transmisie live. ) David nu are un program previzibil de somn, dar ii e totuna ca doarme plimbat in brate acasa sau in oras. Tzitzi e mereu la indemana, suge bine mersi in Boba, nici macar nu vede nimeni de pe strada ce se intampla. Suntem pregatiti de vara, de joc, de natura, de calatorii si distractie!

P.S. Daca suna aiurea postarile mele in ultima vreme, daca repet anumite informatii, am o explicatie, scriu pe o postare cam o saptamana, printre picaturi :)). Nu apuc sa recitesc in intregime. Si am vreo 4 incepute mereu :)).